vineri, 3 aprilie 2009

Inca o primavara

Aş vrea să-mi fii acum aproape, să-ţi sărut ochii plânşi şi trişti,
Să-mi sprijin fruntea iar de tine să mă conving că mai exişti.
Şi-n taină s-mi ascund tristeţea în zâmbetul ce ţi-a-nflorit
Pe buzele ce-ntrun sărut, trezesc fiori din vremea-n care ne-am iubit.

Aş vrea să vezi că-i primăvară şi iarăşi florile-ţi zâmbesc,
Iar din cenuşa astăzi stinsă renaşte totul şi-i firesc.
Copacii iarăşi au păduri cu tril de păsări în perechi,
Ce consfinţesc metamorfoza acelor ritualuri vechi.

Cu drag din drag te voi chema mereu în marea veşnicie
Acolo ca şi-aici, iubire ca a noastră nu poate să mai fie,
Sărut lângă sărut am pus în mantia ce trupul tău îl înfăşoară
Şi aş începe iar şi iar să îţi sărut fiinţa toată ce azi mă înfioară.

Aş vrea să-mi fii acum aproape,
Mi-e dor de tine, pentru a câta oară...!



sâmbătă, 21 martie 2009

In oglinda sufletului...

Sufletul omului este asemeni unui torent ce curge în adâncurile pământului. Din apele lui izvorăsc fluviile şi râurile sentimentelor, dorurilor şi speranţelor...de asemanea, el este cel care ne înalţă şi ne coboară în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor. Îşi câştigă nobleţea prin bunătate, ne curăţă viaţa de umbre, păstrează tainele... Nu seacă niciodată deoarece este veşnic şi rămâne viu chiar daca defectele îl rănesc şi îl sluţesc adesea. Cine iubeşte sufletul, iubeşte viaţa şi cine se purifică în apele lui, găseşte lumina şi calea spre desăvârşire. Nu aruncaţi cu noroi în el ca să-i acoperiţi strălucirea pentru că noroiul îl va face să strălucească şi mai intens, precum un diamant! Deci, fiţi mândri de diamantul pe care l-aţi primit pentru că acesta este darul cel mai de preţ oferit omului.



miercuri, 18 martie 2009

Ganduri...

"Nu se poate sa traiesti mereu pe culmile muntilor...Viata este intocmai ca un drum pe care'l faci pe jos,la mari departari;in lungul campiilor intinse drumul este usor si banal;dar cand incepi sa urci coastele muntilor,devine mai greu,si dupa ce ai ajuns la culme,in fata ochilor ti se asterne o priveliste mareata.Te simti exaltat si ochii ti se umplu de lacrimi-,iti vine sa canti si ai vrea sa ai aripi!Dar nu poti intarzia pe culme,caci trebuie sa'ti continui drumul si incepi sa cobori pe cealalta parte,dar esti atat de adanc preocupat de primejdia de la picioarele tale,incat uiti cu totul de multumirea ce ai avut'o in timpul cat te'ai oprit pe culme."


marți, 17 martie 2009

Intre logica si fericire....

Dorinta de a pastra intr-o cutie inchisa ermetic toate suferintele,timpul pierdut ,toate cuvintele rostite cu restul lor de banalitati, toate visele albastre de portelan care s-au spart de materialul dur al realitatii, toate avanturile cu aripile taiate de deziluzii, toate tradarile udate de lacrimile varsate ,este dorinta de cunoastere prin acumularea experientelor de viata si de a nu pierde nici un amanunt al trairilor launtrice inchise ermetic in sipetul gandirii.
A-ti dori ceva inseamna a-ti proiecta obiectul dorit intr-un viitor posibil, cu probabilitatea ce creste prin identificarea obstacolelor pe care trebuie sa le depasesti cu logica gandirii.
A-ti dori ceva imposibil de atins inseamna o ilogica a gandirii care nu analizeaza toate variantele si care nu sorteaza optiunile logice de implinire a unui vis prin forta ratiunii.
Cand un vis se implineste, un alt vis mai mare apare la orizont.
Dorinta unui om fericit este nula, pentru ca in fericire intra toate dorintele realizate.
Cu sau fără ele, fericirea se va petrece dacă se va petrece în ciuda a tot şi a toate, cu o zăbavă sau cu o urgenţă imprevizibile, abrupt, fără nici o cauză sau motivaţie inteligibilă, sfidînd doar cu înverşunare stătută. Cu aceeaşi coerenţă şi promptitudine ca şi logica vehementă a norocului.


Logica inutila- Poezie de O.Paler

Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?

duminică, 15 martie 2009

joi, 12 martie 2009

Reflectii

Nu ştiu de ce dar cred că întreaga noastră viaţă este o căutare continuă a fericirii sau o luptă din toate puterile pentru a o păstra.
Poate este cuvântul cel mai folosit – fericire, tuturor urăm fericire cu diferite ocazii.Tocmai pentru că îl folosim atât de des avem impresia că-i ştim adevăratul sens, dar când suntem întrebaţi, vom avea surpriza de a nu şti să-i dăm o definiţie.
Eu văd fericirea ca fiind o stare de mare mulţumire.
Iubirea şi prietenia aceea din interes şi pline de scopuri mai puţin morale, dispare. Tot ce e negativ, imoral ar merge spre distrugere,iar restul sentimentelor pure şi perfecte vor ramane.
Aş purifica sufletele, le-aş scăpa de povara grea a sentimentelor josnice, neplăcute.
Astfel voi extrage un strop de fericire, care este posibilă doar dacă ai un suflet curat şi o gândire asupra căreia nu a acţionat răutatea.
Invatam,invatam si iar invatam...insa dintre toate temele,cea mai importanta este tema iubirii.Ne nastem din iubire,insa iubirea trebuie s'o descoperim in noi,incetul cu incetul,cu pasi mici dar fermi.Da,iubirea se invata fara a fi un obiect de studiu predat in scoli,iubirea se invata la scoala vietii si sta la baza intregului Univers.
Cum putem evolua in aceasta viata,daca nu prin cei de langa noi?Cum putem avea pretentia sa primim daca nu incercam,mai intai sa oferim?
Si, pentru a descoperi toate acestea trebuie sa descalcim singuri itele si sa patrundem cu mintea si sufletul,toate tainele din Marea Carte a Invataturilor Iubirii.

marți, 10 martie 2009

De Primavara.......


Albastrelele

Printre galbenele spice albăstele mândre cresc
Şi`n a dimineţii farmec soarele cu drag privesc;
Fermecaţi de-a lor privire şi cuprinşi de-un tainic dor,
Mii de fluturi pe câmpie s-au lăsat din al lor zbor.

Prin frunzişul des şi verde se aud frumoase cânturi
Fluturaşii stau şi-ascultă legănaţi de blonde vânturi
Lângă flori o zi de vară o petrec în desfătări
Şi-a lor dragoste de-o clipă ei le-o spun prin sărutări!

Însă iată, noaptea vine cu-a ei ceasuri de tăcere;
Fluturaşii cu-a lor jocuri s-au tot dus ca ş-o părere,
Păsările nu mai cântă şi fumoasele-albăstrele,
Dup-o zi de fericire, rămân iaraşi singurele.

de Veronica Micle


luni, 9 martie 2009

sâmbătă, 7 martie 2009

Savoy - Multumesc iubita mama




Mama - cel dintai cuvant, cel mai dulce zambet, cel mai sincer suflet, cel din urma vis. Cea mai dulce voce, cea mai grea durere, cea mai mandra floare, cea mai scumpa carte.
Mama - lacrima tarzie, vesnica icoana, inger de-naltare, candela aprinsa! Candela a vietii, care nu se stinge, care lumineaza si pe veci vegheaza!


vineri, 6 martie 2009

Invatam....in timp...



"Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată."
Octavian Paler


miercuri, 4 martie 2009

Parabola


Era odata o insula, in care traiau toate sentimentele si valorile omului : Simtul Umorului, Tristetea, Intelepciunea, ... ca si toate celelalte, inclusiv Dragostea. Intr-o zi s-a anuntat sentimentelor, ca insula se va inunda. Atunci, toate si-au pregatit barcile si au plecat. Singura, Dragostea a ramas, pana in ultimul moment. Cand insula era gata sa se scufunde, Dragostea s-a hotarat sa ceara ajutor. Bogatia trecu aproape de Dragoste, intr-o barca foarte luxoasa si Dragostea ii spuse: "Bogatie, ma poti lua cu tine ?", - Nu pot, pentruca am mult aur si bani in barca mea si nu am loc si pentru tine. Atunci, Dragostea s-a hotarat sa roage Orgoliul, care tocmai trecea intr-o barca minunata. "Orgoliule, te rog, poti sa ma iei cu tine ?", - Nu pot sa te iau Dragoste, raspunse Orgoliul, aici totul este perfect, ai putea sa-mi distrugi barca Atunci, Dragostea spuse Tristetii, care tocmai se apropia : "Tristete, te rog, ia-ma cu tine". - Oh, Dragoste, raspunse Tristetea, sunt atat de trista, ca am nevoie sa fiu singura. Apoi, Simtul Umorului trecu prin fata Dragostei, dar era asa de incantat si vesel, ca nici nu o auzi ca il chema. Deodata, o voce spuse: "Vino Dragoste, te iau cu mine". Era un batran care o chemase. Dragostea se simti atat de incantata si plina de fericire, incat uita sa intrebe numele batranului. Cand ajunsera pe pamant: Dragostea isi dadu seama cat ii datora si-l intreba pe batran "Imi poti spune de ce m-a ajutat ?". - A fost Timpul , raspunse batranul. - "Timpul ?", intreba Dragostea; Dar, pentru ce m-ar fi ajutat Timpul ?". Batranul plin de intelepciune raspunse: Pentru ca, numai TIMPUL este capabil sa inteleaga cat de importanta este Dragostea in viata!


"Împărţind timpul, omul a descoperit că el curge ireparabil. A observat că "azi" devine "ieri" şi că umbra copacilor se alungeşte spre asfinţit. În clipa aceea a devenit melancolic şi a descoperit regretul. Dar era prea târziu."
Octavian Paler

luni, 2 martie 2009

Gustul fericirii


Primavara este o reflexie a gradini sufletului nostru,sinfonia vietii ne umple de bucurii
neintelese-ce frumoasa simfonie a naturii,apar muguri sfiosi si bucurosi,gingase flori
si frunze de un verde crud,pline de viata in fericirea de a trai primavara din noi.
"Este fericit cel ce stie ca e fericit."spunea Sofocle.
Se intampla adesea sa traversam perioade de fericire fara sa ne dam seama,pentru simplul
motiv ca nu le-am putut constientiza.Cateodata fericirea e prea aproape si nu reusim sa o vedem
integral.Abia tarziu dupa ce rasfoim un album al vietii noastre ne spunem"Ce fericiti eram atunci..."
Este nostalgia dupa "frumoasele timpuri trecute".Cand cerul ne zambeste trebuie sa stim sa apreciem darul pe care ni-l ofera.Dar fericirea are oare acelasi gust pentru toti?Fireste ca nu.....!
Fericirea e vie,ea are varste, intensitati diferite.Fericirea copiilor este jocul,fericirea adolescentilor,
iubirea,fericirea maturilor familia si implinirile profesionale,fericirea batranilor-intelepciunea si rodul unei vieti traite cu rost-si cate putin din toate amestecate.Se pare totusi ca fericirea se invata.....!
Fericirea inseamna implinirea de sine,accesul la acordul cu tine insuti si la bucuria de a exista.
Adeseori recunoastem fericirea dupa durerea pe care o provoaca atunci cand dispare.Sa n-o
lasam asadar sa ne scape fara sa o impartim cu altii,si chiar daca se ascunde uneori sa nu uitam ca ea revine,pana la urma la cei care stiu sa o descopere......!

"Florile sunt cel mai dulce lucru pe care l-a creat Dumnezeu dar a uitat sa le dea si suflet.”

sâmbătă, 28 februarie 2009

Primavara din noi.....

A cunoaste. A iubi.
Care-i drumul, ce te-ndeamna?
A cunoaste - ce-nseamna?
A iubi - de ce ti-e teama
printre flori si-n mare iarba?

Printre flori si-n mare iarba,
patima fara pacate
ne rastoarna-n infinit
cu rumoare si ardoare
de albine rencarnate.

Înc-odata, iar si iara
a iubi e primavara.

Autor - Lucian Blaga

vineri, 27 februarie 2009

Trairi.....


Inchid ochii pentru o clipa si apoi ii deschid si privesc in jur.Ceea ce vad vine din
natura,vine din cer,vine din lumina,este dragostea ce emana din tot ce ma inconjoara.
Percep dragostea ce emana de pretutindeni,inclusiv cea care provine din mine si din alte fiinte umane.Chiar si atunci cand oamenii sunt suparati sau furiosi in spatele acestor sentimente
putem vedea ca ei emit si multa dragoste
Putem privi intreaga lume prin ochii iubirii,
putem fi constienti ca tot ceea ce ne inconjoara
este iubire.....exprimata in multe feluri,incercam
sa constientizam ca tot ceea ce ne inconjoara este iubire.
Imaginati-va ca traiti fara frica de a va exprima visele,fara frica de a iubi,si de a nu fi iubit.
In realitate nu exista nici in motiv pentru care sa suferim,singurul motiv este propria noastra
optiune,acelasi lucru este valabil si in ceea ce priveste fericirea.Fericirea este o alegere, la fel ca si
suferinta.Poate nu putem scapa de destinul de a fi oameni,dar avem la dispozitie doua optiuni:
de a ne bucura de destinul nostru sau a suferi din cauza lui.A suferi,sau a iubi si a fi fericit.

joi, 26 februarie 2009

Alone

You don't know how long I have wanted
To touch your lips and hold you tight, oh
You don't know how long I have waited
And I was going to tell you tonight
But the secret is still my own
And my love for you is still unknown
Alone......

Ganduri.....


Dupa cateva zile de vreme urata si posomorata,azi cerul este din nou curat.
Si cum in mod exceptional ma simt bine,as putea incerca sa ajung la o concluzie
Asadar,ce las in urma mea?o biografie?sau un destin?Mai comod ,probabil ar fi
sa zic:un destin.Asta ar scuza tot ce e mediocru in ce am trait.Dar problema
in sine e rau pusa.Caci pe cai subterane,biografia se transforma in destin.
Cel putin asa s-a intamplat in cazul meu.Sau destinul,in masura in care e decis
de firea noastra,se transforma tot pe cai subterane,in biografie........
Uni se nasc cu vocatia de aventurieri,de deschizatori de drumuri ori cu priceperea
de a si umple viata pe diverse alte cai,bazindu se pe farmec sau cinism.
Eu insa am incercat fara sa reusesc sa impac in mine doua "eu-ri"diferite.
Unul rational,altul afectiv.Cei doi sunt ca fratii siamezi,nu se pot desparti dar
nici nu se pot intelege"Eul rational" a tanjit constant sa fie rezonabil."Eul afectiv"
i-a zadarnicit stradaniile.Tot ce e acum tulbure in viata mea i se datoreaza lui.
Pentru ca niciodata n-a stiut ce voia,de fapt,si niciodata nu s-a multumit cu ceea ce a reusit
sa obtina.Dar tot lui ii datorez si ceea ce n-a fost cenusiu,tern,in viata mea.
O.Paler(Autoportret intr-o oglinda sparta)

As vrea.........


As vrea sa fiu o raza de lumina
Ce-ti lumineaza drumul in viata.
As vrea sa fiu acum o floare
Ca tu sa ma saruti fara incetare.
As vrea sa fiu o apa cristalina
Iar chipul tau sa se oglindeasca in mine.
As vrea sa fiu o apa de izvor
Ca tu sa bei atunci cand iti e dor.
As vrea sa fiu un pom cu rod bogat
Si tu sa te infrupti din mine.
As vrea sa fiu o pasare maiastra
Sa pot zbura spre zare albastra.
As vrea sa fiu un pescarus in zbor
Ca sa-ti pot spune sopate de amor.
As vrea sa fiu o mare agitata
Ce-si varsa valul peste trupul tau
In zilele fierbinti de vara
Si-as vrea sa ne iubim mereu.
Anonim

Eu voi fi......

miercuri, 25 februarie 2009

Arta de a iubi


Am decis sa pun cate o farama din iubirea mea...in fiecare floare,in iarba,in fiecare copac
in ape si ele mi-au raspuns.....si mi-au transmis iubirea lor si am devenit una cu ele......
Am simtit o comuniune puternica cu pamantul cu vantul,cu toata natura si iubirea mea
a continuat sacreasca infinit......
Mi-am indreptat capul catre cer,catre soare,catre stele,si am pus o farama din iubirea
mea in fiecare stea, in luna,in soare,si ele mi- au raspuns......si am devenit una cu ele
Si am mai pus ultima farama din iubirea mea in fiecare om pe care il iubesc si oriunde
mergeam ma vedeam pe mine in ochii lor deoarece eu sunt o parte a totului.....deoarece...
IUBESC!!!!

Avem timp


"Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
Sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
Sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi
insine.
Avem timp sa citim si sa scriem,
Sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
Avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
Avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,
Sa invinovatim destinul si amanuntele,
Avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident
oarecare.
Avem timp sa ne-alungam intrebarile,
Sa amanam raspunsurile.
Avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
Avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
Avem timp sa primim lectii si sa le uitam
dupa-aceea.
Avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le
impartasesc si voua:
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca.
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie,
Altora s-ar putea sa nu le pese.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata,
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci, si ti-e de folos farmecul
cca 15 minute,
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce
pot altii mai bine sa faca,
Ci cu ceea ce poti tu sa faci.
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla
oamenilor,
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva.

Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete.

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu
cuvinte calde…
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.

Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti.

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie,
Cand trebuie,
Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc,
Dar nu stiu s-o arate.
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa
fiu suparat,
Dar nu am dreptul sa fiu si rau.

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe
chiar si la distanta,
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea
tu,
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un
prieten,
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi
iertat de altii.
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine
insuti.
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea
influenta personalitatea,
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii.
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu
inseamna ca nu se iubesc,
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se
iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe
primul loc
Si nu faptele sale.

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru,
Si pot vedea ceva total diferit.
Am invatat ca indiferent de consecinte,
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai
departe in viata.

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva
ore,
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai
nimic de dat,
Cand te striga un prieten, vei gasi puterea de a-l
ajuta.

Am invatat ca scrisul,
Ca si vorbitul,
Poate linisti durerile sufletesti.

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama,
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani
oamenii, si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit."................................de O.Paler

Cate ceva.....despre viata


Fiecare om are posibibitatea si capacitatea de a trai din abundenta.
A avea viata inseamna a trai,a trai bine,adecvat si din abundenta.
Nu este suficient sa avem cunostinte despre viata-trebuie sa stim
si cum sa ne traim viata.Putem sa segmentam viata in partile ei
constructive,sa le explicam pe fiecare in parte,dar dupa aceea sa nu
mai reusim nicidecum sa o repunem, pe fiecare la locul ei,asfel incat sa
devina un tot unitar,coordonat in mod armonios.
Suntem buni la analiza dar deficitari la sinteza.
Cauza nu este greu de gasit.Am desfacut floarea vietii petala cu petala
si in acest proces i-am distrus frumusetea.
Viata este un tot unitar.