
Dupa cateva zile de vreme urata si posomorata,azi cerul este din nou curat.
Si cum in mod exceptional ma simt bine,as putea incerca sa ajung la o concluzie
Asadar,ce las in urma mea?o biografie?sau un destin?Mai comod ,probabil ar fi
sa zic:un destin.Asta ar scuza tot ce e mediocru in ce am trait.Dar problema
in sine e rau pusa.Caci pe cai subterane,biografia se transforma in destin.
Cel putin asa s-a intamplat in cazul meu.Sau destinul,in masura in care e decis
de firea noastra,se transforma tot pe cai subterane,in biografie........
Uni se nasc cu vocatia de aventurieri,de deschizatori de drumuri ori cu priceperea
de a si umple viata pe diverse alte cai,bazindu se pe farmec sau cinism.
Eu insa am incercat fara sa reusesc sa impac in mine doua "eu-ri"diferite.
Unul rational,altul afectiv.Cei doi sunt ca fratii siamezi,nu se pot desparti dar
nici nu se pot intelege"Eul rational" a tanjit constant sa fie rezonabil."Eul afectiv"
i-a zadarnicit stradaniile.Tot ce e acum tulbure in viata mea i se datoreaza lui.
Pentru ca niciodata n-a stiut ce voia,de fapt,si niciodata nu s-a multumit cu ceea ce a reusit
sa obtina.Dar tot lui ii datorez si ceea ce n-a fost cenusiu,tern,in viata mea.
O.Paler(Autoportret intr-o oglinda sparta)

