Parabola

Era odata o insula, in care traiau toate sentimentele si valorile omului : Simtul Umorului, Tristetea, Intelepciunea, ... ca si toate celelalte, inclusiv Dragostea. Intr-o zi s-a anuntat sentimentelor, ca insula se va inunda. Atunci, toate si-au pregatit barcile si au plecat. Singura, Dragostea a ramas, pana in ultimul moment. Cand insula era gata sa se scufunde, Dragostea s-a hotarat sa ceara ajutor. Bogatia trecu aproape de Dragoste, intr-o barca foarte luxoasa si Dragostea ii spuse: "Bogatie, ma poti lua cu tine ?", - Nu pot, pentruca am mult aur si bani in barca mea si nu am loc si pentru tine. Atunci, Dragostea s-a hotarat sa roage Orgoliul, care tocmai trecea intr-o barca minunata. "Orgoliule, te rog, poti sa ma iei cu tine ?", - Nu pot sa te iau Dragoste, raspunse Orgoliul, aici totul este perfect, ai putea sa-mi distrugi barca Atunci, Dragostea spuse Tristetii, care tocmai se apropia : "Tristete, te rog, ia-ma cu tine". - Oh, Dragoste, raspunse Tristetea, sunt atat de trista, ca am nevoie sa fiu singura. Apoi, Simtul Umorului trecu prin fata Dragostei, dar era asa de incantat si vesel, ca nici nu o auzi ca il chema. Deodata, o voce spuse: "Vino Dragoste, te iau cu mine". Era un batran care o chemase. Dragostea se simti atat de incantata si plina de fericire, incat uita sa intrebe numele batranului. Cand ajunsera pe pamant: Dragostea isi dadu seama cat ii datora si-l intreba pe batran "Imi poti spune de ce m-a ajutat ?". - A fost Timpul , raspunse batranul. - "Timpul ?", intreba Dragostea; Dar, pentru ce m-ar fi ajutat Timpul ?". Batranul plin de intelepciune raspunse: Pentru ca, numai TIMPUL este capabil sa inteleaga cat de importanta este Dragostea in viata!


"Împărţind timpul, omul a descoperit că el curge ireparabil. A observat că "azi" devine "ieri" şi că umbra copacilor se alungeşte spre asfinţit. În clipa aceea a devenit melancolic şi a descoperit regretul. Dar era prea târziu."
Octavian Paler