In oglinda sufletului...

Sufletul omului este asemeni unui torent ce curge în adâncurile pământului. Din apele lui izvorăsc fluviile şi râurile sentimentelor, dorurilor şi speranţelor...de asemanea, el este cel care ne înalţă şi ne coboară în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor. Îşi câştigă nobleţea prin bunătate, ne curăţă viaţa de umbre, păstrează tainele... Nu seacă niciodată deoarece este veşnic şi rămâne viu chiar daca defectele îl rănesc şi îl sluţesc adesea. Cine iubeşte sufletul, iubeşte viaţa şi cine se purifică în apele lui, găseşte lumina şi calea spre desăvârşire. Nu aruncaţi cu noroi în el ca să-i acoperiţi strălucirea pentru că noroiul îl va face să strălucească şi mai intens, precum un diamant! Deci, fiţi mândri de diamantul pe care l-aţi primit pentru că acesta este darul cel mai de preţ oferit omului.

Ganduri...

"Nu se poate sa traiesti mereu pe culmile muntilor...Viata este intocmai ca un drum pe care'l faci pe jos,la mari departari;in lungul campiilor intinse drumul este usor si banal;dar cand incepi sa urci coastele muntilor,devine mai greu,si dupa ce ai ajuns la culme,in fata ochilor ti se asterne o priveliste mareata.Te simti exaltat si ochii ti se umplu de lacrimi-,iti vine sa canti si ai vrea sa ai aripi!Dar nu poti intarzia pe culme,caci trebuie sa'ti continui drumul si incepi sa cobori pe cealalta parte,dar esti atat de adanc preocupat de primejdia de la picioarele tale,incat uiti cu totul de multumirea ce ai avut'o in timpul cat te'ai oprit pe culme."

Intre logica si fericire....

Dorinta de a pastra intr-o cutie inchisa ermetic toate suferintele,timpul pierdut ,toate cuvintele rostite cu restul lor de banalitati, toate visele albastre de portelan care s-au spart de materialul dur al realitatii, toate avanturile cu aripile taiate de deziluzii, toate tradarile udate de lacrimile varsate ,este dorinta de cunoastere prin acumularea experientelor de viata si de a nu pierde nici un amanunt al trairilor launtrice inchise ermetic in sipetul gandirii.
A-ti dori ceva inseamna a-ti proiecta obiectul dorit intr-un viitor posibil, cu probabilitatea ce creste prin identificarea obstacolelor pe care trebuie sa le depasesti cu logica gandirii.
A-ti dori ceva imposibil de atins inseamna o ilogica a gandirii care nu analizeaza toate variantele si care nu sorteaza optiunile logice de implinire a unui vis prin forta ratiunii.
Cand un vis se implineste, un alt vis mai mare apare la orizont.
Dorinta unui om fericit este nula, pentru ca in fericire intra toate dorintele realizate.
Cu sau fără ele, fericirea se va petrece dacă se va petrece în ciuda a tot şi a toate, cu o zăbavă sau cu o urgenţă imprevizibile, abrupt, fără nici o cauză sau motivaţie inteligibilă, sfidînd doar cu înverşunare stătută. Cu aceeaşi coerenţă şi promptitudine ca şi logica vehementă a norocului.


Logica inutila- Poezie de O.Paler

Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?

Fa'ti timp...

Reflectii

Nu ştiu de ce dar cred că întreaga noastră viaţă este o căutare continuă a fericirii sau o luptă din toate puterile pentru a o păstra.
Poate este cuvântul cel mai folosit – fericire, tuturor urăm fericire cu diferite ocazii.Tocmai pentru că îl folosim atât de des avem impresia că-i ştim adevăratul sens, dar când suntem întrebaţi, vom avea surpriza de a nu şti să-i dăm o definiţie.
Eu văd fericirea ca fiind o stare de mare mulţumire.
Iubirea şi prietenia aceea din interes şi pline de scopuri mai puţin morale, dispare. Tot ce e negativ, imoral ar merge spre distrugere,iar restul sentimentelor pure şi perfecte vor ramane.
Aş purifica sufletele, le-aş scăpa de povara grea a sentimentelor josnice, neplăcute.
Astfel voi extrage un strop de fericire, care este posibilă doar dacă ai un suflet curat şi o gândire asupra căreia nu a acţionat răutatea.
Invatam,invatam si iar invatam...insa dintre toate temele,cea mai importanta este tema iubirii.Ne nastem din iubire,insa iubirea trebuie s'o descoperim in noi,incetul cu incetul,cu pasi mici dar fermi.Da,iubirea se invata fara a fi un obiect de studiu predat in scoli,iubirea se invata la scoala vietii si sta la baza intregului Univers.
Cum putem evolua in aceasta viata,daca nu prin cei de langa noi?Cum putem avea pretentia sa primim daca nu incercam,mai intai sa oferim?
Si, pentru a descoperi toate acestea trebuie sa descalcim singuri itele si sa patrundem cu mintea si sufletul,toate tainele din Marea Carte a Invataturilor Iubirii.

De Primavara.......

Albastrelele

Printre galbenele spice albăstele mândre cresc
Şi`n a dimineţii farmec soarele cu drag privesc;
Fermecaţi de-a lor privire şi cuprinşi de-un tainic dor,
Mii de fluturi pe câmpie s-au lăsat din al lor zbor.

Prin frunzişul des şi verde se aud frumoase cânturi
Fluturaşii stau şi-ascultă legănaţi de blonde vânturi
Lângă flori o zi de vară o petrec în desfătări
Şi-a lor dragoste de-o clipă ei le-o spun prin sărutări!

Însă iată, noaptea vine cu-a ei ceasuri de tăcere;
Fluturaşii cu-a lor jocuri s-au tot dus ca ş-o părere,
Păsările nu mai cântă şi fumoasele-albăstrele,
Dup-o zi de fericire, rămân iaraşi singurele.

de Veronica Micle

Daca ar fi....

Savoy - Multumesc iubita mama

Mama - cel dintai cuvant, cel mai dulce zambet, cel mai sincer suflet, cel din urma vis. Cea mai dulce voce, cea mai grea durere, cea mai mandra floare, cea mai scumpa carte.
Mama - lacrima tarzie, vesnica icoana, inger de-naltare, candela aprinsa! Candela a vietii, care nu se stinge, care lumineaza si pe veci vegheaza!

Invatam....in timp...

"Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată."
Octavian Paler

Parabola

Era odata o insula, in care traiau toate sentimentele si valorile omului : Simtul Umorului, Tristetea, Intelepciunea, ... ca si toate celelalte, inclusiv Dragostea. Intr-o zi s-a anuntat sentimentelor, ca insula se va inunda. Atunci, toate si-au pregatit barcile si au plecat. Singura, Dragostea a ramas, pana in ultimul moment. Cand insula era gata sa se scufunde, Dragostea s-a hotarat sa ceara ajutor. Bogatia trecu aproape de Dragoste, intr-o barca foarte luxoasa si Dragostea ii spuse: "Bogatie, ma poti lua cu tine ?", - Nu pot, pentruca am mult aur si bani in barca mea si nu am loc si pentru tine. Atunci, Dragostea s-a hotarat sa roage Orgoliul, care tocmai trecea intr-o barca minunata. "Orgoliule, te rog, poti sa ma iei cu tine ?", - Nu pot sa te iau Dragoste, raspunse Orgoliul, aici totul este perfect, ai putea sa-mi distrugi barca Atunci, Dragostea spuse Tristetii, care tocmai se apropia : "Tristete, te rog, ia-ma cu tine". - Oh, Dragoste, raspunse Tristetea, sunt atat de trista, ca am nevoie sa fiu singura. Apoi, Simtul Umorului trecu prin fata Dragostei, dar era asa de incantat si vesel, ca nici nu o auzi ca il chema. Deodata, o voce spuse: "Vino Dragoste, te iau cu mine". Era un batran care o chemase. Dragostea se simti atat de incantata si plina de fericire, incat uita sa intrebe numele batranului. Cand ajunsera pe pamant: Dragostea isi dadu seama cat ii datora si-l intreba pe batran "Imi poti spune de ce m-a ajutat ?". - A fost Timpul , raspunse batranul. - "Timpul ?", intreba Dragostea; Dar, pentru ce m-ar fi ajutat Timpul ?". Batranul plin de intelepciune raspunse: Pentru ca, numai TIMPUL este capabil sa inteleaga cat de importanta este Dragostea in viata!


"Împărţind timpul, omul a descoperit că el curge ireparabil. A observat că "azi" devine "ieri" şi că umbra copacilor se alungeşte spre asfinţit. În clipa aceea a devenit melancolic şi a descoperit regretul. Dar era prea târziu."
Octavian Paler

Gustul fericirii

Primavara este o reflexie a gradini sufletului nostru,sinfonia vietii ne umple de bucurii
neintelese-ce frumoasa simfonie a naturii,apar muguri sfiosi si bucurosi,gingase flori
si frunze de un verde crud,pline de viata in fericirea de a trai primavara din noi.
"Este fericit cel ce stie ca e fericit."spunea Sofocle.
Se intampla adesea sa traversam perioade de fericire fara sa ne dam seama,pentru simplul
motiv ca nu le-am putut constientiza.Cateodata fericirea e prea aproape si nu reusim sa o vedem
integral.Abia tarziu dupa ce rasfoim un album al vietii noastre ne spunem"Ce fericiti eram atunci..."
Este nostalgia dupa "frumoasele timpuri trecute".Cand cerul ne zambeste trebuie sa stim sa apreciem darul pe care ni-l ofera.Dar fericirea are oare acelasi gust pentru toti?Fireste ca nu.....!
Fericirea e vie,ea are varste, intensitati diferite.Fericirea copiilor este jocul,fericirea adolescentilor,
iubirea,fericirea maturilor familia si implinirile profesionale,fericirea batranilor-intelepciunea si rodul unei vieti traite cu rost-si cate putin din toate amestecate.Se pare totusi ca fericirea se invata.....!
Fericirea inseamna implinirea de sine,accesul la acordul cu tine insuti si la bucuria de a exista.
Adeseori recunoastem fericirea dupa durerea pe care o provoaca atunci cand dispare.Sa n-o
lasam asadar sa ne scape fara sa o impartim cu altii,si chiar daca se ascunde uneori sa nu uitam ca ea revine,pana la urma la cei care stiu sa o descopere......!

"Florile sunt cel mai dulce lucru pe care l-a creat Dumnezeu dar a uitat sa le dea si suflet.”