vineri, 3 aprilie 2009

Inca o primavara

Aş vrea să-mi fii acum aproape, să-ţi sărut ochii plânşi şi trişti,
Să-mi sprijin fruntea iar de tine să mă conving că mai exişti.
Şi-n taină s-mi ascund tristeţea în zâmbetul ce ţi-a-nflorit
Pe buzele ce-ntrun sărut, trezesc fiori din vremea-n care ne-am iubit.

Aş vrea să vezi că-i primăvară şi iarăşi florile-ţi zâmbesc,
Iar din cenuşa astăzi stinsă renaşte totul şi-i firesc.
Copacii iarăşi au păduri cu tril de păsări în perechi,
Ce consfinţesc metamorfoza acelor ritualuri vechi.

Cu drag din drag te voi chema mereu în marea veşnicie
Acolo ca şi-aici, iubire ca a noastră nu poate să mai fie,
Sărut lângă sărut am pus în mantia ce trupul tău îl înfăşoară
Şi aş începe iar şi iar să îţi sărut fiinţa toată ce azi mă înfioară.

Aş vrea să-mi fii acum aproape,
Mi-e dor de tine, pentru a câta oară...!



sâmbătă, 21 martie 2009

In oglinda sufletului...

Sufletul omului este asemeni unui torent ce curge în adâncurile pământului. Din apele lui izvorăsc fluviile şi râurile sentimentelor, dorurilor şi speranţelor...de asemanea, el este cel care ne înalţă şi ne coboară în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor. Îşi câştigă nobleţea prin bunătate, ne curăţă viaţa de umbre, păstrează tainele... Nu seacă niciodată deoarece este veşnic şi rămâne viu chiar daca defectele îl rănesc şi îl sluţesc adesea. Cine iubeşte sufletul, iubeşte viaţa şi cine se purifică în apele lui, găseşte lumina şi calea spre desăvârşire. Nu aruncaţi cu noroi în el ca să-i acoperiţi strălucirea pentru că noroiul îl va face să strălucească şi mai intens, precum un diamant! Deci, fiţi mândri de diamantul pe care l-aţi primit pentru că acesta este darul cel mai de preţ oferit omului.



miercuri, 18 martie 2009

Ganduri...

"Nu se poate sa traiesti mereu pe culmile muntilor...Viata este intocmai ca un drum pe care'l faci pe jos,la mari departari;in lungul campiilor intinse drumul este usor si banal;dar cand incepi sa urci coastele muntilor,devine mai greu,si dupa ce ai ajuns la culme,in fata ochilor ti se asterne o priveliste mareata.Te simti exaltat si ochii ti se umplu de lacrimi-,iti vine sa canti si ai vrea sa ai aripi!Dar nu poti intarzia pe culme,caci trebuie sa'ti continui drumul si incepi sa cobori pe cealalta parte,dar esti atat de adanc preocupat de primejdia de la picioarele tale,incat uiti cu totul de multumirea ce ai avut'o in timpul cat te'ai oprit pe culme."


marți, 17 martie 2009

Intre logica si fericire....

Dorinta de a pastra intr-o cutie inchisa ermetic toate suferintele,timpul pierdut ,toate cuvintele rostite cu restul lor de banalitati, toate visele albastre de portelan care s-au spart de materialul dur al realitatii, toate avanturile cu aripile taiate de deziluzii, toate tradarile udate de lacrimile varsate ,este dorinta de cunoastere prin acumularea experientelor de viata si de a nu pierde nici un amanunt al trairilor launtrice inchise ermetic in sipetul gandirii.
A-ti dori ceva inseamna a-ti proiecta obiectul dorit intr-un viitor posibil, cu probabilitatea ce creste prin identificarea obstacolelor pe care trebuie sa le depasesti cu logica gandirii.
A-ti dori ceva imposibil de atins inseamna o ilogica a gandirii care nu analizeaza toate variantele si care nu sorteaza optiunile logice de implinire a unui vis prin forta ratiunii.
Cand un vis se implineste, un alt vis mai mare apare la orizont.
Dorinta unui om fericit este nula, pentru ca in fericire intra toate dorintele realizate.
Cu sau fără ele, fericirea se va petrece dacă se va petrece în ciuda a tot şi a toate, cu o zăbavă sau cu o urgenţă imprevizibile, abrupt, fără nici o cauză sau motivaţie inteligibilă, sfidînd doar cu înverşunare stătută. Cu aceeaşi coerenţă şi promptitudine ca şi logica vehementă a norocului.


Logica inutila- Poezie de O.Paler

Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?

duminică, 15 martie 2009

Fa'ti timp...


joi, 12 martie 2009

Reflectii

Nu ştiu de ce dar cred că întreaga noastră viaţă este o căutare continuă a fericirii sau o luptă din toate puterile pentru a o păstra.
Poate este cuvântul cel mai folosit – fericire, tuturor urăm fericire cu diferite ocazii.Tocmai pentru că îl folosim atât de des avem impresia că-i ştim adevăratul sens, dar când suntem întrebaţi, vom avea surpriza de a nu şti să-i dăm o definiţie.
Eu văd fericirea ca fiind o stare de mare mulţumire.
Iubirea şi prietenia aceea din interes şi pline de scopuri mai puţin morale, dispare. Tot ce e negativ, imoral ar merge spre distrugere,iar restul sentimentelor pure şi perfecte vor ramane.
Aş purifica sufletele, le-aş scăpa de povara grea a sentimentelor josnice, neplăcute.
Astfel voi extrage un strop de fericire, care este posibilă doar dacă ai un suflet curat şi o gândire asupra căreia nu a acţionat răutatea.
Invatam,invatam si iar invatam...insa dintre toate temele,cea mai importanta este tema iubirii.Ne nastem din iubire,insa iubirea trebuie s'o descoperim in noi,incetul cu incetul,cu pasi mici dar fermi.Da,iubirea se invata fara a fi un obiect de studiu predat in scoli,iubirea se invata la scoala vietii si sta la baza intregului Univers.
Cum putem evolua in aceasta viata,daca nu prin cei de langa noi?Cum putem avea pretentia sa primim daca nu incercam,mai intai sa oferim?
Si, pentru a descoperi toate acestea trebuie sa descalcim singuri itele si sa patrundem cu mintea si sufletul,toate tainele din Marea Carte a Invataturilor Iubirii.

marți, 10 martie 2009

De Primavara.......


Albastrelele

Printre galbenele spice albăstele mândre cresc
Şi`n a dimineţii farmec soarele cu drag privesc;
Fermecaţi de-a lor privire şi cuprinşi de-un tainic dor,
Mii de fluturi pe câmpie s-au lăsat din al lor zbor.

Prin frunzişul des şi verde se aud frumoase cânturi
Fluturaşii stau şi-ascultă legănaţi de blonde vânturi
Lângă flori o zi de vară o petrec în desfătări
Şi-a lor dragoste de-o clipă ei le-o spun prin sărutări!

Însă iată, noaptea vine cu-a ei ceasuri de tăcere;
Fluturaşii cu-a lor jocuri s-au tot dus ca ş-o părere,
Păsările nu mai cântă şi fumoasele-albăstrele,
Dup-o zi de fericire, rămân iaraşi singurele.

de Veronica Micle