Reflectii

Nu ştiu de ce dar cred că întreaga noastră viaţă este o căutare continuă a fericirii sau o luptă din toate puterile pentru a o păstra.
Poate este cuvântul cel mai folosit – fericire, tuturor urăm fericire cu diferite ocazii.Tocmai pentru că îl folosim atât de des avem impresia că-i ştim adevăratul sens, dar când suntem întrebaţi, vom avea surpriza de a nu şti să-i dăm o definiţie.
Eu văd fericirea ca fiind o stare de mare mulţumire.
Iubirea şi prietenia aceea din interes şi pline de scopuri mai puţin morale, dispare. Tot ce e negativ, imoral ar merge spre distrugere,iar restul sentimentelor pure şi perfecte vor ramane.
Aş purifica sufletele, le-aş scăpa de povara grea a sentimentelor josnice, neplăcute.
Astfel voi extrage un strop de fericire, care este posibilă doar dacă ai un suflet curat şi o gândire asupra căreia nu a acţionat răutatea.
Invatam,invatam si iar invatam...insa dintre toate temele,cea mai importanta este tema iubirii.Ne nastem din iubire,insa iubirea trebuie s'o descoperim in noi,incetul cu incetul,cu pasi mici dar fermi.Da,iubirea se invata fara a fi un obiect de studiu predat in scoli,iubirea se invata la scoala vietii si sta la baza intregului Univers.
Cum putem evolua in aceasta viata,daca nu prin cei de langa noi?Cum putem avea pretentia sa primim daca nu incercam,mai intai sa oferim?
Si, pentru a descoperi toate acestea trebuie sa descalcim singuri itele si sa patrundem cu mintea si sufletul,toate tainele din Marea Carte a Invataturilor Iubirii.

De Primavara.......

Albastrelele

Printre galbenele spice albăstele mândre cresc
Şi`n a dimineţii farmec soarele cu drag privesc;
Fermecaţi de-a lor privire şi cuprinşi de-un tainic dor,
Mii de fluturi pe câmpie s-au lăsat din al lor zbor.

Prin frunzişul des şi verde se aud frumoase cânturi
Fluturaşii stau şi-ascultă legănaţi de blonde vânturi
Lângă flori o zi de vară o petrec în desfătări
Şi-a lor dragoste de-o clipă ei le-o spun prin sărutări!

Însă iată, noaptea vine cu-a ei ceasuri de tăcere;
Fluturaşii cu-a lor jocuri s-au tot dus ca ş-o părere,
Păsările nu mai cântă şi fumoasele-albăstrele,
Dup-o zi de fericire, rămân iaraşi singurele.

de Veronica Micle

Daca ar fi....

Savoy - Multumesc iubita mama

Mama - cel dintai cuvant, cel mai dulce zambet, cel mai sincer suflet, cel din urma vis. Cea mai dulce voce, cea mai grea durere, cea mai mandra floare, cea mai scumpa carte.
Mama - lacrima tarzie, vesnica icoana, inger de-naltare, candela aprinsa! Candela a vietii, care nu se stinge, care lumineaza si pe veci vegheaza!

Invatam....in timp...

"Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată."
Octavian Paler

Parabola

Era odata o insula, in care traiau toate sentimentele si valorile omului : Simtul Umorului, Tristetea, Intelepciunea, ... ca si toate celelalte, inclusiv Dragostea. Intr-o zi s-a anuntat sentimentelor, ca insula se va inunda. Atunci, toate si-au pregatit barcile si au plecat. Singura, Dragostea a ramas, pana in ultimul moment. Cand insula era gata sa se scufunde, Dragostea s-a hotarat sa ceara ajutor. Bogatia trecu aproape de Dragoste, intr-o barca foarte luxoasa si Dragostea ii spuse: "Bogatie, ma poti lua cu tine ?", - Nu pot, pentruca am mult aur si bani in barca mea si nu am loc si pentru tine. Atunci, Dragostea s-a hotarat sa roage Orgoliul, care tocmai trecea intr-o barca minunata. "Orgoliule, te rog, poti sa ma iei cu tine ?", - Nu pot sa te iau Dragoste, raspunse Orgoliul, aici totul este perfect, ai putea sa-mi distrugi barca Atunci, Dragostea spuse Tristetii, care tocmai se apropia : "Tristete, te rog, ia-ma cu tine". - Oh, Dragoste, raspunse Tristetea, sunt atat de trista, ca am nevoie sa fiu singura. Apoi, Simtul Umorului trecu prin fata Dragostei, dar era asa de incantat si vesel, ca nici nu o auzi ca il chema. Deodata, o voce spuse: "Vino Dragoste, te iau cu mine". Era un batran care o chemase. Dragostea se simti atat de incantata si plina de fericire, incat uita sa intrebe numele batranului. Cand ajunsera pe pamant: Dragostea isi dadu seama cat ii datora si-l intreba pe batran "Imi poti spune de ce m-a ajutat ?". - A fost Timpul , raspunse batranul. - "Timpul ?", intreba Dragostea; Dar, pentru ce m-ar fi ajutat Timpul ?". Batranul plin de intelepciune raspunse: Pentru ca, numai TIMPUL este capabil sa inteleaga cat de importanta este Dragostea in viata!


"Împărţind timpul, omul a descoperit că el curge ireparabil. A observat că "azi" devine "ieri" şi că umbra copacilor se alungeşte spre asfinţit. În clipa aceea a devenit melancolic şi a descoperit regretul. Dar era prea târziu."
Octavian Paler

Gustul fericirii

Primavara este o reflexie a gradini sufletului nostru,sinfonia vietii ne umple de bucurii
neintelese-ce frumoasa simfonie a naturii,apar muguri sfiosi si bucurosi,gingase flori
si frunze de un verde crud,pline de viata in fericirea de a trai primavara din noi.
"Este fericit cel ce stie ca e fericit."spunea Sofocle.
Se intampla adesea sa traversam perioade de fericire fara sa ne dam seama,pentru simplul
motiv ca nu le-am putut constientiza.Cateodata fericirea e prea aproape si nu reusim sa o vedem
integral.Abia tarziu dupa ce rasfoim un album al vietii noastre ne spunem"Ce fericiti eram atunci..."
Este nostalgia dupa "frumoasele timpuri trecute".Cand cerul ne zambeste trebuie sa stim sa apreciem darul pe care ni-l ofera.Dar fericirea are oare acelasi gust pentru toti?Fireste ca nu.....!
Fericirea e vie,ea are varste, intensitati diferite.Fericirea copiilor este jocul,fericirea adolescentilor,
iubirea,fericirea maturilor familia si implinirile profesionale,fericirea batranilor-intelepciunea si rodul unei vieti traite cu rost-si cate putin din toate amestecate.Se pare totusi ca fericirea se invata.....!
Fericirea inseamna implinirea de sine,accesul la acordul cu tine insuti si la bucuria de a exista.
Adeseori recunoastem fericirea dupa durerea pe care o provoaca atunci cand dispare.Sa n-o
lasam asadar sa ne scape fara sa o impartim cu altii,si chiar daca se ascunde uneori sa nu uitam ca ea revine,pana la urma la cei care stiu sa o descopere......!

"Florile sunt cel mai dulce lucru pe care l-a creat Dumnezeu dar a uitat sa le dea si suflet.”